O camasa...

Cand iti cumperi o camasa de firma esti foarte multumit de ea. E asa frumoasa, apretata, cu nasturii frumosi aliniati, de diverse nuante, care mai decare mai frumoase, mai vii, unu mai unic decat celalat. Insa dupa mai multe spalari, nasturii incep sa isi piarda din culori, sa nu mai fie atat de rezistenti, camasa incepe sa devina sifonata, si oricat ai incerca sa o calci mereu va exista o cuta pe care nu o poti indrepta, tesatura incepe sa se ingalbeneasca, si sa se rareasca pana cand va incepe sa se rupa.

Si uite asa incepi sa iti pierzi cate un nasture, pe rand, in timp, si ajungi la un momendat in care nu mai ai ce sa pierzi, moment in care nu iti mai poti incheia camasa ... dar (mereu exista un "dar") incerci sa cosi alti nasturi, dar nu mai e ca la inceput cand totul era nou. Incerci sa peticesti camasa, dar mereu se vede ata in linii curbe, cusuta de un amator naiv de vise.

In final vei ajunge sa porti o camasa peticita, sifonata, cu nasturi tociti, decolorati, simpli si comuni. Si mergi asa pe strada printre altii care au camasile apretate frumos, si incepi sa te simti prost ... asta pana cand intalnesti un batranel cu o camasa ca a ta. Atunci realizezi ca nu tu esti cel care ar trebui sa iti fie rusine cu camasa ta, ci ceilalti cu a lor. A ta e plina de amintiri, emotii, sentimente, trairi, pe cand a lor este goala, din plastic...

"Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată."Vom fi aici ... Asa ca nu uita sa te intorci >:D<